Cel mai nou mesaj

ianuarie 4, 2019

Reflecție asupra vieții Episcopului Athanasius


„Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.”
 – Cartea Înțelepciunii lui Solomon 4:8-15

Când am aflat prima dată cât de gravă era boala episcopului Atanasie, prima mea reacție a fost să mă rog. Aşa cum am început să mă rog, citirea de mai sus din Înțelepciunea lui Solomon mi-a venit în minte. Această scriptură m-a lovit întotdeauna când am auzit-o. Poate din cauza propriei mele nesiguranțe în viață și poate chiar datorită unei dorințe de a fi „îndepărtat din vraja viciului„. Indiferent de motivul pentru care am simțit mereu o atracție puternică pentru acest verset pot spune fără calificare că nu am întâlnit niciodată pe cineva care a întrupat mai clar acest verset în persoana lor proprie decât episcopul Athanasius.

În tradiția ascetică ortodoxă, umilința este văzută ca mama tuturor virtuților, în timp ce majoritatea dintre noi se luptă cu greu doar ca să fie capabili să definească umilința. Cum să mai putem atunci să o întrupăm, să-i practicăm harul? Pe măsură ce toți cei care s-au întâlnit vreodată cu Episcopul Atanasie pot să ateste, Preasfinția Sa a pus întotdeauna pe ceilalți înaintea lui; uneori chiar până la dissatisfacerea şi ruşinea mea. Prima dată când l-am întâlnit, m-a ales să mă ducă să vizitez una dintre misiunile sale. După ce m-a luat și m-a împins pe scaunul din față, în timp ce el se plia aproape în jumătate pentru a urca pe bancheta din spate a mașinii cu alți trei oameni și o capră. Indiferent cine ai fi fost, ştiai că episcopul Athanaisus își va da literalmente viața din dragoste pentru turma sa și sunt sigur că nu există nimeni pe care nu l-ar fi pus în fața sa.

Adevărul creștinismului ortodox s-a răspândit întotdeauna şi întotdeauna va continua să se răspândească prin iubire și jertfă; când mă gândesc la viața episcopului Athanasius, asta este exact ceea ce îmi amintesc, dragostea și sacrificiul care se revarsă dintr-o inimă cu adevărat umilă.

Recent, a fost publicat un documentar despre Biserica Ortodoxă din Congo, în care ultimele cuvinte ale unuia dintre originalii misionarii ortodocși din Africa, părintele Chariton, au fost citate drept: „continuă să suni clopotele creștinismului ortodox în fiecare colț al Africii” [1]. Ca un adevărat misionar, Episcopul Athanasius, a acceptat această chemare și a bătut puternic clopotele Ortodoxiei în multe locuri diferite din întreaga Africă și mai ales în dieceza pe care Dumnezeu l-a chemat să ajute să o stabilească.

Din cauza muncii sale și ale celor care au trecut pe acolo înaintea lui, clopotele Ortodoxiei vor fi acum bătute de nenumărați oameni care au fost atinși de dragostea și jertfa Lui. Și eu sunt sigur că Preasfinția Sa se va putea alătura apostolului Pavel spunând: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.” – Epistola a 2-a a Apostulului Pavel către Timotei 4:7-8

Fie ca toți să fim găsiți vrednici de a trăi o astfel de viață. Veşnica pomenire, Preasfinția Ta! Ne veți lipsi, dar viața voastră nu a fost zadarnică, iar noi toți, ca frații și surorile spirituale ale tale, vom continua să batem clopotele ortodoxiei oriunde trăim, în onoarea ta.


[1] https://www.youtube.com/watch?v=kUyQ5q0muTQ


Alte postări recente


Încheierea și revizuirea anului 2018 - ianuarie 3, 2019

Dragi prieteni iubiți ai Africii Ortodoxe, Ei bine, a fost un an destul de încărcat la Africa Ortodoxă. Sfârșitul anului este o șansă pentru ca noi să reflectăm asupra a ceea ce a mers și ce nu. Suntem foarte conştienți că drept o organizație crescândă, vom avea parte de nenorociri şi triumfuri de-a lungul drumului, […]

Citeste mai mult

Un dar de Crăciun pentru Sfântul Tabitha - noiembrie 24, 2018

De când am auzit ultima dată de la Sfântul Tabitha, părintele Agapios și soția sa, preoteasa Dora, au lucrat necontenit pentru a continua să slujească 45 dintre cei mai săraci și cei mai nevoiași copii din Kenya, mulți dintre aceștia fiind salvați din cea mai mare mahala din Africa. De-a lungul multor ani în care […]

Citeste mai mult

Bunăvoința depinde de tine - octombrie 26, 2018

Mulți dintre cititorii noștri ar putea să nu știe că episcopii din Africa sunt la fel de dependenți de bunăvoința voastră ca şi  multele misiuni pe care le vedeți; şi de multe ori episcopii care sunt centrul Bisericii sunt neglijați și le este adesea foarte greu să-şi îndeplininească misiunea, care nu numai că cuprinde multele […]

Citeste mai mult

Și totuși, Dumnezeu este credincios - septembrie 12, 2018

Viața la Orfelinatul și Şcoala Sf. Barnaba, viața, continuă așa cum o face pentru toți oamenii din lume. Cu câteva zile în urmă, părintele Methodios a cumpărat șapte tone de lemn pentru combustibil. Prețurile combustibilului au fost crescute cu 16% la pompă. Această povară a început să fie transmisă consumatorului. În consecință, prețul fiecărui produs […]

Citeste mai mult