„Niciun loc nu este ca acasă – Gândurile Finale ale părintelui Methodius”

iunie 24, 2018

ntr-o timpurie dimineață kenyană din mai, la Orfelinatul Sf. Barnabas, părintele Methodius s-a trezit cu o singură misiune în minte: să-şi ia rămas bun de la mulții copii de care are grijă, şi să se îndrepte spre America.
Există întotdeauna un pic de emoție și șoc cultural atunci când călătorim într-o altă țară. Dincolo de limbă și de alimente, există multe aspecte neașteptate pe care o persoană le observă.

Părintele Methodius n-a putut să doarmă în acea noapte, dată fiind diferența de timp fiind ceea era. El a observat că fiecare șosea avea mai mult de un singur vehicul și nu existau multe comunități închise de înaltă securitate. El se întreba cum cumpără oamenii de mâncare, fiindcă nu vedea nici măcelari, nici brutării. Era ciudat să vezi cum „totul” era de vânzare în supermarketuri, laolaltă. Dar, de asemenea, în mintea lui erau copiii de acasă și dacă va reuși sau nu să aibă succes în misiunea sa de a răspândi cuvântul despre Africa Ortodoxă și de a strânge bani pentru apă bună și curată la orfelinatul său.

O diferență majoră pe care a observat-o a fost modul în care aici, în America, timpul înseamnă bani și programele sunt urmate. Acasă în Kenya, ei urmează un alt fel de ritm. Unul în care lucrurile „se întâmplă când se întâmplă”. Dar obligația de a adera la program era o parte din plan, iar părintele Methodius a vizitat biserici din DC și Texas, întâlnindu-se cu frați creștini oriunde a vizitat. L-au făcut să se simtă cald și binevenit, acasă, departe de casă.

Cel mai prețios lucru pentru el a fost întâlnirea cu Mitropolitul Jonah Paffhausen. Această întâlnire i-a oferit sfaturi spirituale edificatoare de care deja îi este dor. Mâncărurile mexicane vor fi, de asemenea, lipsite!
La Schitul Sfânta Cruce din Virginia de Vest a trăit atmosfera rugăciunii – una atât de specială pentru el încât s-a întors acasă în Kenya, cu dorul de a trăi în apropiere, ca să poată vizita schitul o dată pe lună pentru a-și regenera energia spirituală.
El a lăsat și un pic dintr-însul acolo – oferind o prezentare despre lucrarea pe Africa Ortodoxă o face în Kenya.
Un fragment din discursul său:
„În Kenya, bisericile au fost construite de episcopii misionari care trebuiau să-i susțină pe preoți. Ieși să găseşti donații, apoi vii înapoi să plăteşti preoții și să hrăneşti congregațiile, avem un sistem de bunăstare. Ceea ce vrem de la congregații e să-i ajute pe preoții… pe episcopii lor. Avem nevoie să construim misiuni care să genereze suficient venit într-aşa fel încât parohiile să se poată sprijini pe ele însăşi, să sprijine activitățile parohiale și să-i sprijine pe episcopii noștri în timp ce ei contribuie la răspândirea Evangheliei peste tot în Kenya. Asta este ceea ce facem cu Africa Ortodoxă „
Acum, acasă cu copiii pe care îi îngrijește atât de credincios în numele misiunii Ortodoxe, așteaptă cu nerăbdare să cultive noile parteneriate și relații cu parohiile și creștinii individuali care sunt dornici să devină parteneri întru rugăciune, schimb și dezvoltare. Așteaptă cu nerăbdare să audă de la ei. Verificându-și inbox-ul în fiecare zi pentru mesaje, el continuă să tindă în mod corespunzător pentru nevoile educaționale, de bază și spirituale ale copiilor din Orfelinatul Sf. Barnabas.
-Melina Nolte
Editoriale, Lucrare misionară, Știri